miercuri, 10 august 2016

A cincea dimensiune de Florentin Urda


Cărţi pentru suflet! Căutaţi cărţi care să vă schimbe 

perspectiva despre lume ?Dacă da... vă recomand să citiţi aceasta carte!!...


Pentru comenzi  carte/cărţi  vă rog să scrieţi la email    florentin_george1960@yahoo.com                 
            A cincea dimensiune (fragmente)



O, tu spirit ce din umbre ai ieşit în calea mea,
Stai aicea lângă mine, şi te rog nu mai pleca.
Pe pământul ăsta mare şi atât de încercat,
Sufletele întrupate rostul şi l-au căutat;
Unii, au găsit că lumea e ceva ce îşi doresc,
Alţii, trăiesc în iubire şi iubire dăruiesc.
Poţi să ai pământ şi aur şi să le stăpâneşti pe toate,
Fără o rază de iubire… tu… eşti mort în  realitate.
Din atomi suntem formaţi, din ţărâna ordinară,
Şi o dată cu plecarea, în atomi ne ducem iar,
Ce contează că ai în lume, aur, forţă, sănătate?
Fără o rază de speranţă, te desprinzi de realitate;
Spiritul se află în tine şi îţi cere imperios,
Să laşi lumea de afară şi ţinutul noroios.
Uită-te adânc în tine, sunt sigur că vei afla,
O fiinţă minunată ce tânjeşte spre altceva.
Fii tu primul ce îşi trăieşte realitatea cea specială,
Hai, păşeşte în 
Bine ai venit la întâlnire prietene. Ştiam că nu vei rata ocazia să citeşti o carte despre spiritualitate. Ştiu că eşti pasionat de mister şi de ocult, că eşti în căutarea adevărului şi mai ştiu că nu te vei opri până nu vei găsi ceea ce cauţi. Amândoi suntem la fel şi, de aceea, avem interese comune. Este posibil să ştii deja unele lucruri despre spiritualitate, dar sunt convins că citind această carte vei găsi multe altele pe care încă nu le ştii.
Poate că mi-ai citit deja cărţile şi ai o idee despre ceea ce scriu sau poate că această carte este pentru tine prima din ceea ce am scris eu. Indiferent cum ar fi, sunt sigur că vei găsi informaţii interesante care să îţi creeze o imagine mai complexă despre spiritualitate, religie, Dumnezeu şi om. Este posibil să repet anumite aspecte din cărţile mele anterioare, dar fac asta doar pentru a crea o imagine întreagă şi pentru a mă exprima logic. Dacă nu aş face-o, cu siguranţă că cel care ar citi doar acesta carte ar putea crede că sunt un pic ilogic ca să nu spun altfel.
 Călătorim prin lume căutând constant ceva. Unii dintre noi suntem senini sau buni, alţii nemulţumiţi, furioşi sau răi. Fiecare dintre noi purtăm speranţele, grijile, iubirile, dezamăgirile, urile şi  fricile, întipărite adânc în carne, în istoria personală, în trăiri şi comportamente. Unii sunt religioşi, alţii doar materiali, iar altora nu le pasă, nu se sinchisesc şi trăiesc doar pentru clipa mereu prezentă. Care dintre aceşti oameni vrei să fii? Te interesează cu adevărat doar lucrurile care te înconjoară?  Eşti absorbit cu totul de materie şi pur şi simplu doar asta e tot ce te motivează? Crezi în ceva, sau nu crezi în nimic? Ce alegi să fii? Unde duce drumul tău? Tot ce eşti şi vei fi se va sfârşi în ţărână uitat de toţi şi de toate? Sau mai e ceva,  ceva ce depăşeşte acesta dimensiune în care trăieşti, ceva care cere imperios să îl asculţi. Simţi asta?? Simţi uneori că ai nevoie de mai mult decât bani, de mai mult decât dragoste, de mai mult decât lucruri? Te simţi neliniştit, anxios şi uneori nemulţumit de viaţă şi de lume? Simţi că viaţa ta este goală de conţinut şi că te învârţi în cerc? Dacă simţi asta înseamnă că ai nevoie de adăugarea unei alte dimensiuni, şi anume dimensiunea spirituală. Spiritualitatea este în interiorul tău si te  anunţă că există şi că are nevoie de tine ca să se dezvolte. 
Spiritualitate nu înseamnă credinţa oarbă, ci înţelegerea unei căi logice care duce la apropierea de Dumnezeu.



Spiritualitatea nu este frică, ci este iubire. Ea nu pedepseşte, ci recompensează. Spiritualitatea este o reîntregire a Sinelui şi o dezvoltare a logicii. Este scânteia din întuneric şi speranţa că eşti mai mult decât o mână de atomi care vibrează pe o anumită lungime de undă. Oamenii  mor pentru idei abstracte, pentru  regi, regine, stăpâni, patrie, religie, credinţă etc. Spiritualitatea nu îţi cere să faci alegeri şi nici să te sacrifici. Nu îţi cere să lupţi şi nici să convingi pe cineva, cu forţa, sa facă ceea ce nu vrea.
Spiritualitatea este iubirea şi acceptarea aproapelui. Spiritualitatea este aici şi acum şi aşteaptă să o descoperi. Te rog sa mă iei de mână şi să păşim împreună pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Dar să începem:







De-a lungul timpului, oamenii au căutat în principal să trăiască bine, dar au ratat şansa de a deveni mai fericiţi. Mintea umană este extrem de inventivă atunci când vine vorba de asigurarea unui trai îmbelşugat, în defavoarea celor ce suferă. Din păcate, omul şi-a uitat provenienţa, iar scânteia divină (sufletul) a fost absorbit cu totul de materialitatea lucrurilor. În loc să fim cei care ocrotim natura, noi o distrugem. În loc să fim cei care creează linişte şi pace, noi creăm haos şi dezbinare. Suntem din păcate inconştienţi şi ne-am îndepărtat de scopul iniţial al creaţiei. Ne vedem stăpâni pe acesta planetă şi visăm să cucerim noi şi noi sisteme solare, fără să ne gândim că tot ce am putea noi cuceri nu reprezintă absolut nimic, în comparaţie cu dimensiunea spirituală.Este timpul să ne trezim şi să înţelegem că nu suntem absolut nimic dacă nu luăm în calcul şi dimensiunea spirituală a existenţei umane.De ce se contrazic religiile, ştiinţa şi filosofia atunci când este vorba de conceptul de spiritualitate, Dumnezeu, credinţă etc.? De ce nu se pun de acord? De ce atâta dezbinare?
 Cred că a venit timpul să analizăm cu atenţie aceste concepte, să le înţelegem şi mai ales să le apreciem pentru ceea ce sunt cu adevărat. Pentru a face asta trebuie să vorbim despre legea liberului arbitru şi să înţelegem cum funcţionează aceasta în universul văzut şi mai ales nevăzut. Acesta este, de fapt, scopul acestei cărţi şi anume, să descoperim împreună cum funcţionează conştiinţa colectivă (speranţa, rugăciunea, concentrarea) şi cum anume acest fascicol de gândire poate interacţiona cu supranaturalul şi cu Dumnezeu. Vom descoperi împreună că totul este conţinut în aceiaşi conştiinţă şi că, realitatea este deopotrivă a tuturor fiinţelor, materiale sau spirituale. 
 Trebuie să înţelegi că ştiinţa, credinţa, religia şi spiritualitatea nu se exclud ci dimpotrivă îţi deschid calea către cea de-a cincea dimensiune şi anume către mântuire şi unificarea cu Dumnezeu. Ştiinţa, credinţa şi spiritualitatea sunt căi diferite care duc la acelaşi adevăr. Ştiinţa îţi oferă cunoaşterea asupra materiei aşa cum o percepi şi în care trăieşti, credinţa te ajută să îţi menţii controlul asupra minţii în aşa fel încât să devii capabil să înţelegi tainele din spatele materiei, iar spiritualitatea îţi dezvăluie adevărurile ascunse în textele sacre, relevându-ţi calea către Dumnezeu.

Fiecare dintre noi avem propriul adevăr şi de aceea este foarte greu să ne unificăm gândirea. Din această cauză există şi atâtea curente religioase, pentru că fiecare dintre ele (religiile) oferă o cale mai apropiată de o anumită credinţă decât de o alta.
Spre deosebire de religie, spiritualitatea ţine întotdeauna de experienţa, practica şi credinţa celui în cauză. Este clar că doar materialitatea nu îţi oferă fericire, belşugul nu te face mai mulţumit ci din contră îţi creează griji cu privire la menţinerea acelui statut social. Studiile au arătat fără putinţă de tăgadă că fericirea nu consistă în bani sau în acumularea de lucruri materiale ci este în principal legată de spiritualitate.
 Dar ce este spiritualitatea şi ce anume trebuie să ştim despre ea?  Cuvântul spiritual este de obicei folosit în context religios, dar şi ca referire la creşterea potenţialului minţii umane. Dezvoltarea spirituală este mai mult o trăire interioară prin intermediul căreia descoperi o nouă perspectivă asupra vieţii în general şi asupra lucrurilor materiale în special. Spiritualitatea îţi deschide calea către dimensiunea nonmaterială a lumii şi integrarea acestei lumi nonmateriale în viaţa de zi cu zi. Adevărata spiritualitate nu are legătură cu religia. Religia (forma organizată a unei credinţe) este focusată pe o anumită credinţă declarată întotdeauna unică şi adevărată. Religia susţine că prin ritual şi rugăciuni poate acţiona asupra unei anumite forme de realitate metafizică sau supranaturală iar în urma acestei acţiuni, un credincios se poate întotdeauna mântui. Este adevărat că religia pune accent şi pe un anumit stil de viaţă (refuzul plecărilor etc.) dar acest stil de viaţă este de multe ori doar declarativ nu şi trăit cu adevărat.
Spre deosebire de religie, spiritualitatea nu declară că este singura cale spre un anumit scop ci îţi dezvoltă calităţile sufletului ca bunătatea, iubirea necondiţionată, compasiunea, toleranţa, responsabilitatea, iertarea, mulţumirea faţă de situaţia în care te găseşti la un moment dat etc. Toate aceste calităţi te ajută să înţelegi că fericirea ta rezidă în fericirea celui de lângă tine. Prin urmare este necesar să ne dezvoltăm în armonie cu nevoile şi credinţele fiecăruia dintre noi, chiar dacă acele credinţe nu sunt înscrise într-o anumită formă de religie. 

Doar prin dezvoltarea spiritului, omul poate fi capabil să îşi recâştige statutul iniţial de fiinţă duală spiritual/materială cu accent pe spiritual.
Din păcate, în acest moment al existenţei noastre, oamenii sunt atraşi mai mult de materie decât de spiritualitate şi astfel se îndepărtează de scopul iniţial al lui Dumnezeu, identificându-se cu Eul material. În loc să fim conduşi de scânteia divină (sufletul), de Dumnezeu şi de bine, suntem conduşi de mintea materială care ne guvernează atât corpul cât şi sufletul afundându-l în materialitate. Din această cauză acţionăm haotic încărcând să acaparăm cât mai mult din materia trecătoare. Dar asta este tot ce putem face? Suntem blestemaţi să trăim hrănindu-ne din sângele semenilor noştri? De ce este atât de greu să înţelegem ceea ce trebuie să facem? De ce sunt atât de multe căi? De ce nu este totul mai simplu? Este clar că avem nevoie de cunoaştere. Dar cum obţinem adevărata cunoaştere? Când te gândeşti la cunoaştere, primul lucru care îţi trece prin minte este că ar trebui să o găseşti într-o scriere religioasă ascunsă undeva într-un cotlon uitat.Nici o secundă nu intuieşti că de fapt cunoaşterea este undeva în tine, în dimensiunea spirituală (sufletul) şi aşteptă să fie trezită de o carte oarecare, de o idee, sau de un mesaj.
 Cunoaşterea este ca un ghid interior care te ajută să găseşti sursa acţiunii conştiente, către creştere spirituală şi apropiere de Dumnezeu. Cunoaşterea este înţeleaptă în sine. Cunoaşterea este de fapt fundamentul vieţii spirituale şi a vieţii în general. Cunoaşterea este necesară celor care caută spiritualitatea şi este, de fapt, acel ceva ce deschide larg calea către înţelegerea secretelor din spatele materiei.   Dacă te vei gândi bine, îţi vei da seama că mereu simţi nevoia de spiritual.Pur şi simplu ai fost atras către această dimensiune de-a lungul întregii tale vieţi. Mereu ţi-ai pus întrebări de genul: Cine sunt eu, ce fac aici, de ce trăiesc, care este scopul meu, de ce mi se întâmplă anumite lucruri, etc.? Fiecare dintre noi, măcar în anumite situaţii, ne punem acest fel de întrebări. Misterele subliniază că în fiecare dintre noi se găsesc seminţele spiritualităţii şi că acestea aşteaptă doar un imbold pentru a putea înflori. Spiritualitatea are nevoie de practică şi revelaţie, pentru a se putea dezvolta. Trebuie să încerci să găseşti cunoaşterea şi să urmăreşti înţelepciunea de fiecare dată şi în fiecare situaţie. Doar astfel îţi vei putea găsi cu adevărat calea în viaţă. Este nevoie să studiezi în fiecare zi şi să îţi dezvolţi abilităţile naturale, în aşa fel încât să devii din ce în ce mai bun şi astfel să îţi clădeşti o imagine de sine mai bună. Să devii mai calm şi mai încrezător în forţele proprii. 

Trebuie să fii sigur că vei ajunge să îţi poţi controla viaţa interioară şi să o proiectezi în exterior, în lumea materială, în aşa fel încât să îţi schimbi percepţia despre viaţă şi lume în general. Pentru a putea face asta ai nevoie cunoaştere de sine şi de aplicare în viaţa de zi cu zi a ceea ce vei învăţa. În timp, îţi vei dezvolta răbdarea, obiectivitatea, puterea, toleranţa, înţelegerea şi credinţa în tine şi în valoarea ta ca individ. 

Lumea în care trăim este în umbră, trenează în materialitate, deci este timpul să încercăm şi să ne unim puterile pentru o transcendere către un alt fel de viaţă, mai spirituală şi mai lipsită de violenţă. De aceea este nevoie să înveţi să aplici în viaţa ta o cunoaştere mai amplă a lumii. Trebuie să păşim cu toţii într-o nouă etapă a vieţii, în care vom fi în permanentă comunicare cu alte entităţi inteligente din universul văzut sau nevăzut. Doar astfel vom putea să accedem la un nou fel de gândire şi de învăţare care să ne dea posibilitatea să devenim înţelepţi, să dezvoltăm compasiune şi să înţelegem ceea ce trebuie făcut în acest moment de schimbare universală.

Înţelepciunea universală trebuie coneptualizată şi experimentată în vieţile fiecăruia dintre noi, în aşa fel încât să răspundem la chemarea Lui Dumnezeu şi să ne schimbăm focusarea dinspre exterior şi lumea materială, spre interior şi lumea spirituală. Dar cum facem asta? Este de ajuns doar imboldul interior sau mai ai nevoie de ceva? Este clar că doar imboldul interior nu este de ajuns şi că trebuie să înţelegi în amănunt ceea ce te înconjoară, ca să poţi să evoluezi să ieşi din materialitate. .....
.....
A înţelege un mister este echivalent cu a înţelege necunoscutul. Misterele trezesc curiozitatea şi îţi deschid calea către cunoaşterea ezoterică. Misterele te fac să te întrebi cât de puţin cunoşti cu adevărat din tot ceea ce există în universuri şi câtă cunoaştere ezoterică ai pierdut în uitarea veacurilor trecute.

Din punct de vedere sociologic, misterele nu sunt neapărat importante pentru conţinutul lor ezoteric, ci pentru faptul că ele creează curiozitate la nivel social şi cultural, curiozitate care hrăneşte de fapt misterul (îl potenţează şi îl umple de conţinut). 

Ca să înţelegi pe deplin ce sunt misterele, trebuie să vorbim despre apariţia şi dezvoltarea lor şi mai ales despre conţinutul acestora. Cine nu îşi cunoaşte istoria, este condamnat să o repete aşa că este necesar să înţelegi ce anume s-a întâmplat şi de ce omenirea a ajuns în stadiul acesta.

Cu zeci de mii de ani în urmă, în negura timpurilor, înţelepţii omenirii au pus bazele primelor şcoli de mistere, şcoli care au deschis calea către înţelegerea lumii văzute şi nevăzute. În timp, misterele (care erau în concordanţă cu credinţele oamenilor) au ajutat umanitatea să progreseze rapid către cunoaştere şi aplicarea lor în viaţa de zi cu zi. Din păcate, o dată cu trecerea timpului, oamenii s-au scindat în două categorii; unii dintre ei au fost atraşi către spiritualitate, iar ceilalţi către materialitate. Din cauza interacţiunii cu materialul, răul înrădăcinat în fiecare dintre noi, a devenit activ şi s-a propagat în lume. Omenirea şi-a dezvoltat abilităţi nemaiîntâlnite până atunci, iar dorinţele îndreptate către lucruri materiale au strivit pur şi simplu chemarea spiritualităţii. Intelectul a devenit, din păcate, o piedică în calea dezvoltării spirituale şi a adus în lume numai şi numai suferinţe.

Veacurile care au trecut ne demonstrează că suntem cu toţii nişte bestii civilizate, gata să omorâm sau să schingiuim alţi oameni doar pentru o satisfacţie temporară. Dar, să ne întoarcem la mistere şi la scrierile despre spiritualitate. 

Prima şcoală de mistere a fost fondată în Lemuria unde, de-a lungul timpului, prin aplicarea învăţăturilor spirituale s-a creat o civilizaţie foarte evoluată care trăia în concordanţă cu legile Lui Dumnezeu şi ale naturii. Aplicarea acestor legi a dus la dezvoltarea artelor, iubirii, înţelepciunii, dar şi la o abundenţă fără precedent, abundenţă care a atras atenţia vecinilor din Atlantis. În scurt timp, s-a declanşat un război între stăpânii luminii din Lemuria şi stăpânii ignoranţei din Atlantis. Spiritualitatea şi o anumită statură morală îţi dezvoltă abilităţile psihice, în detrimentul celor fizice, aşa că  cei  din Lemuria erau în inferioritate în faţa celor din Atlantis, care îşi dezvoltaseră forţele psihofizice în detrimentul moralităţii. Mai mult decât atât,  cei  din  Lemuria nu vroiau să facă rău, deci nu vroiau să lupte. Pentru ei a ucide un semen, chiar dacă acesta te ataca, era o crimă şi ca atare s-au lăsat cuceriţi. Toate cunoştinţele lor au fost preluate de cei din Atlantida şi folosite fără rezerve de către aceştia.

  Misterele, care în Lemuria erau îndreptate către creştere spirituală, s-au transformat în mâna uriaşilor din Atlantis în putere fizică şi au fost îndreptate, în principal, către obţinerea de plăcere şi bunuri materiale şi ca atare s-au pervertit. Doar câţiva dintre locuitorii Atlantisului au refuzat să folosească misterele în scopuri materiale şi aceşti câţiva au devenit discipoli ai virtuţii şi ai adevărului. Mai târziu, aceşti discipoli au fondat şcoli unde, cei care căutau adevărul, erau iniţiaţi în cunoaştere de către adevăraţii maeştri spirituali.

   În momentul în care Atlantida era la apogeul splendorii sale materiale, aceste şcoli încercau să stopeze atracţia către materialitate, oferind oamenilor o alternativă către spiritualitate şi Dumnezeu.

Cu timpul, anumiţi conducători din Atlantis au fost iniţiaţi în mistere şi acest lucru a pus bazele unei noi viziuni, cu privire la educaţia unui număr mai mare de oameni din vârful piramidei sociale. Educaţia specială a echilibrat în timp balanţa dintre spirit şi natură, oferind condiţiile necesare supravieţuirii discipolilor virtuţii şi adevărului. Acest echilibru fragil a reprezentat un moment de cotitură în istorie.